"Bună."
"Bună..."
Ce-ţi mai face sufletul?
"Suferă, dar trăieşte măcar.
Hmmm...trist.
Da...
Trebuie să plec... Spune-i, te rog, că îl iubesc, bine?
Nu pot să fac asta...
De ce?
Asta ar însemna să îi dau speranţe şi de abia l-am dezobişnuit.Nu mai are nevoie de aşa ceva.
Mereu a avut. Mereu va avea nevoie...
Nu fii aşa sigur.
Ştii ceva...o să-i spun chiar eu.
Nu te sfătuiesc. Parcă voiai să nu-l ştii suferind.
Nu vreau...
Şi atunci? Eu zic să taci şi să pleci aşa cum ai venit, nesimţit, nevăzut, neauzit...Aşa va fi mai bine pentru toţi, mai ales pentru suflet.
A, da? Cum va fi mai bine?
Va fi fără tine.E un motiv suficient de bun?