iar ai dispărut în neant.
Nu, nu în neant. Te-ai făcut una cu materia, materia aceea plină de negru, materia celor care suferă în tăcere.
Credeai că nu ştiu? Suferi cât toţi aceia la un loc pentru că eşti mai vulnerabilă.
Ei au pe cineva drept scut, tu nu. Ei folosesc mijloace diferite să-şi îngrădească suferinţa, tu nu.Ei mai au pe cine iubi, tu...nu.
Tu eşti singură acum, dar nu trebuie să disperi:"Purcede drept şi biruie-n furtună."(T.Arghezi)
Ai grijă şi tu cu sufletul ăla.Nu-l mai ţine şi tu aşa în mână.Bagă-l în ghiozdan sau ascunde-l undeva sau mai bine îl laşi acasă...să nu mai poată fi înduioşat, înmuiat, prostit.
A.Să nu uit, gândeşte-te mai mult la tine.Lasă-i pe ceilalţi.Lor nu le pasă şi nu o să vină niciunul să te ia de mânuţă şi să-ţi spună:"Ai greşit aici".Nu, draga mea. N-ai să vezi aşa ceva.La cea mai mică greşeală nu vor ezita a arunca cu roşii.
Aşa că ai tu grijă să-ţi fie bine ţie.Mergi cu capul sus că de aia ţi-a dat Dumnezeu cap :): să-l foloseşti cu spor, nu să-l cobori.
În privinţa lui, nu am sfaturi.E o cauză pierdută, iar dacă nu renunţi la el...ei fi şi tu una. Nu vrei asta, nu? Aşa mă gândeam şi eu.
Hai că am plecat. Take care, iar dacă ai nevoie de mine iar cheamă-mă că de aia stau aici...să vin când ai nevoie.
Te-am pupat,
Alter Ego-ul tău :*
