
"Hai.Zi.Cât de rău a fost?"
"Păi..."
"Ale naibii de cuvinte monosilabice."
"De ce eşti supărat?"
"Nu sunt!!!!Vreau doar să ştiu cum a fost, ce-ai făcut, ce ţi-a spus, cum a rămas..."
"Nu eşti? De aia ţipi la mine?"
"Să nu cumva să taci tocmai acum. Nu băga scuza cu ţipatul la tine."
"Nu. Am zis eu că tac? Aştept doar să te linişteşti."
"Offf. Gata! Te rog spune. Mă ţii ca pe jar. Nu ştiu nimic de tine de 3 zile şi acum foloseşti tehnica amânării."
"Hihi...Doamne! Copil ce eşti!"
"Ah!Mă omori.Zi!"
"Deci. A plouat tot weekend-ul."
"Doamne iartă-mă! Asta ştiam deja. Spune-mi despre el."
"L-am văzut. L-am privit. Nu am simţit nimic."
"Minţi..."
"Nu."
"Ba da. Ai simţit. Te cunosc. Probabil era cât pe ce să-l sun azi."
"..."
"Vezi? Ai simţit. Probabil s-a uitat la tine cu ochii ăia de căţel şi tu..."
"Nu l-am iertat. Nu l-am sunat. Nu o să o fac."
"..."
"Vino încoace! Orice ar face, orice ar spune nu m-ar face să mă întorc la el. Ştii cum e să te gândeşti la el şi să-ţi apară pe retină nenorocita aia de imagine şi să-ţi răsune în cap tonul de ocupat?
Astea o să mă urmărească mult timp de acum încolo şi nu o să mă lase să fac nimic din ceea ce nu trebuie."
" Ştiu... dar mi-e frică să nu cedezi. Ştiu cât de mult l-ai iubit şi încă îl.."
"Să nu o zici...Te rog!Nu e momentul."