... ... ...

"Parcă plecam. De ce nu suntem încă pe drum?"

"Păi..."

"În ultima vreme foloseşti multe cuvinte monosilabice.Ai uitat ceva?"

"Păi, sunt cam nedumerită."

"Ce s-a întâmplat acum? Vrei să rămânem?"

"Doamne!Nu..."

"Atunci?"

"Nu ştiu ce să fac cu trecutul.Nu încape aici.Nu va încăpea niciodată."

"..."

"Şi parcă nu vreau să-l las în urmă, dar parcă nu vreau să-l iau.Deci...ce fac?"

"Ia-l cu tine.Fără el nu ai mai fi tu.Fără el, nu aş exista nici eu pentru că şi eu fac parte din el.Fără el, vei uita greşelile făcute şi le vei face din nou.Fără el ai uita cine îţi este aproape şi cine nu."

"Dar..."

"Dar nimic.Adună-te că altfel nu mai plecăm şi rămânem prinşi între zidurile astea ciudate şi gri, care ne decolorează sufletul."

"Bine.Hai!"

"Ascultă-mă...nu vreau să vii dacă tu nu simţi asta.Dar, crede-mă, sufletul tau e prea plin de culoare, prea plin de magie ca să mucegăiască.Eşti curcubeul însuşi şi nu are rost să rămâi aici.Eu vreau să plec de aici numai şi numai pentru tine.Ştii asta da?Ştii că nu o pot să stau departe de tine.Tu ai nevoie de mine şi ei bine...eu am chiar multă nevoie de tine.Nu pot să stau să văd cum ofileşti."

"De de de când simţi asta?"

"De când te-am cunoscut."



ciudat.ciudat.ciudat.[hai să mergem, dragule!:*]